Real lady in the man

Asa, poate si de plictiseala, poate si de oboseala sau poate din pur si simplul fapt a scrie ceva, a-mi impartasi gandurile, a m-i le elibera scriu din nou pe acest bloc plictisitor. Zilele trecute am fost in vizita la un amic de al meu in Limasol, plecand de la acesta catre statia de autobuz, am vazut o femeie ce dadea niste pliante unui baiat, m-am gandit sa merg sa o intreb daca nu are nevoie de 'stuff' pentru Larnaca. Zis si facut. M-am ales cu inca un numar de telefon pentru 'job'. M-am oprit intr-un parc si am sunat la acel numar de telefon, mi-a raspuns o tipa (Yota) si m-am ales cu un job. Am plecat acasa bucuros ca mi-am gasit in sfarsit un 'job'. A doua zi dimineatza am si inceput. Nu este cine stie ce, dar imi place ceea ce fac si cu atat mai mult ca si sefei ii place ca sunt descurcaret. In prima zi a venit din Nicosia un team-leader (Panos) care mi-a trezit suspiciuni, e gay, e ceva normal in Cipru, unde majoritetea sunt bisexuali sau gay, nu am nimic impotriva lor, fiecare cu concptiile lor sau cum i-a lasat Dumnezeu, insa ma amuza partea cu cei care sunt ca niste domnisoare. Mi-am facut treaba bine in acea zi, am primit seara cand am ajuns acasa programul pe a doua zi. A doua zi a venit alt team-leader (Stelios), nu e gay, stati linistiti, cel putin nu pare, faza e ca ii place de romi, mai ales ca are si multi prieteni romani, am ras toata ziua cu el si am muncit prea putin, mai mult m-am plimbat cu masina, lasandui pe ceilalti colegi din India si Bangladesh sa lucreze, a trecut si acea zi, a urmat o zi de 'off'. Sambata am lucrat din nou cu Stelios si a mai venit un roman cu el, Bogdan (incepea sa imi placa tot mai mult serviciul meu), am si muncit dar am si ras mult, pe seama colegiilor care nu intelegeau prea bine harta si limba, se tot incurcau si il enervau pe Stelion, am ras si pe seama lui Panos, fetita, cum ii zice Stelios, din putinele cuvinte care le stie in romana, stie si fetita. Azi m-a chemat Yota in Nicosia sa muncesc acolo, am nimerit din nou cu Panos (tipul gay), m-a luat tare de la inceput, aveam bluza legata la spate, (dimineata cand am plecat era racoare, apoi s-a mai incalzit si am dat-o jos, am ramas in tricou) mi-a dat pliante si apoi m-a intrebat daca nu vreai sa las ceva in masina, am zis ca nu, m-a intrebat ca sigur nu vreau sa las nimic, m-am gandit putin si am zis ca nu, apoi imi zice ca nici bluza nu vreau sa o las, am zis ca nu. A mers pe traseul meu, a venit de vreo cateva ori sa vada ce fac, dar nu mi se parea ciudat, sau ceva iesit din comun. Mai pe la sfarsitul zilei, a venit sa ma duca in alta zona care era mai departe, cica mi-a luat suc, m-a asteptat cu masina, deja in sinea mea am inceput sa gandesc, poate si din cauza oboselii, dar ma distram cu gandurile mele care le-am impartasit cu cei de acasa, 'fetita' cred ca era in calduri. Faza tare a fost la sfarsit cand trebuia sa plec spre statia de autobuz si el s-a oferit sa ma duca cu masina, ceea ce nu e de datorie lui, nu am acceptat, dar a insistat si pana la urma nu am avut de ales (mi-a zis ca ii e frica, ca poate ma ratacesc). Zambea intr-una si la un moment dat a zis ca daca vreau pot merge la el sa stau putin si apoi merge el in Larnaca si ma duce el, din start am refuzat. Aveam bilet dus intors si pe langa asta 'no thank's', nu sunt gay. Inca imi plac fetele, nu barbatii. Sunt curios ce urmeaza, sunt bucuros ca mi-am gasit de munca, sunt bucuros ca intalnesc lume noua, imi place genul de slujba, acesta e motivul pentru care sunt fericit. Nu ma ingrijoreaza gandul ca poate imi face avansuri si imi pot pierde slujba, deoarece stiu stigur care ii e parerea lui Yota despre mine si nu am nici o temere. Nu conteaza ce orientare sexuala ai, nu conteaza ce etnie ai, conteaza sa fi om si nu e frumos sa discriminezi, puteai fi tu in locul lui.

Discutii in contradictorii

Oamenii au avut discordii si pareri divergente inca din cele mai vechi timpuri. De-a lungul secolelor, ideea de disensiune a capatat nuante ideologice, s-a dezvoltat, s-a perfectionat si a ajuns la statutul de dilema. Dilema este acea chestiune care necesita un raspuns, dar care ramane intotdeauna nerezolvata in urma oricaror dezbateri; dezbateri extinse, in cazul exemplelor ce urmeaza, pe parcursul a zeci, sute si poate chiar mii de ani.

1. Evolutie sau Creatie?

De secole, aceasta controversata tema este un veritabil mar al discordiei intre teologi si oameni de stiinta. Discutia dateaza aproximativ din vremurile in care grupuri religioase erau la fel de puternice si influente precum capetele incoronate care guvernau regatele si principatele medievale. Atunci cand oameni precum Nicolaus Copernic au inceput sa postuleze teorii conform carora Pamantul nu s-ar afla in centrul Universului, ideea celor sase zile de plamadire a planetei precum si rolul lui Dumnezeu in aceasta chestiune au inceput sa fie supuse circumspectiei si contestate. Nu a mai fost necesar decat pasul intrarii in scena a lui Darwin si a teoriei sale evolutioniste, pentru ca dezbaterea dintre evolutie si creatie sa erupa fervent si neobosit. Mai mult, luand in considerare si faptul ca exista cam tot atatea versiuni ale "Facerii" pe cate religii sau credinte sunt, devine evident faptul ca inclestarea "evolutionism vs creationism" nu isi va afla prea curand invingatorul si invinsul.

2. Ereditate versus Mediu?

Oare modul si conditiile in care suntem crescuti ne afecteaza cu adevarat caracterul si personalitatea la maturitate mai mult decat informatia intiparita in codurile noastre genetice? Daca un om se naste, spre exemplu, intr-o familie de muzicieni, el insusi este astfel facut incat sa devina muzician din pricina genelor sale sau ca urmare a educatiei primite? Atunci cand gemenii identici sunt separati la nastere si cresc avand preferinte identice este aceasta o dovada ca natura joaca un rol mai important decat cultura? Pe de alta parte, cum se face ca, fiind crescuti impreuna, ani de zile, in aceeasi familie si adesea in acelasi anturaj, doi frati o iau pe drumuri cu totul diferite si dezvolta personalitati distincte? Deocamdata, este imposibil de spus daca ajungem sa fim cine suntem gratie bagajului genetic sau a conjuctuncturilor sociale. Cel mai probabil, avem de-a face cu o medie a celor doua, dar cat de puternic ne influenteaza una sau alta este o chestiune aprins dezbatuta de cateva sute de ani incoace.

3. Eutanasia sau viata in chin?

Doctorul american Jack Kevorkian a ajutat multi oameni sa se sinucida, ca urmare a dorintei acestora exprimate expres in acest sens, dar si din pricina conditiilor precare si chinuitoare de sanatate pe care le aveau. Motivele lui au fost supuse criticilor, deoarece se presupune aprioric ca viata, in orice forma ar fi ea, este pretioasa. Totusi, pacientii controversatului doctor (unul dintre cei mai mari activisti la nivel mondial ai dreptului bolnavilor la sinucidere asistata), au dorit sa isi incheie socotelile cu aceasta existenta. Oare bolnavii nu au dreptul sa hotarasca pentru ei insisi? De ce ar decide altcineva (guvernul, societatea civila, morala?) in locul lor pentru o viata in suferinta, agonie si impotriva vointei lor? Si, pana la urma, care este alegerea mai buna? Daca exista Dumnezeu si condamna, intr-adevar, sinuciderea, sunt trasi la raspundere si cei care au mijlocit-o? Pe de alta parte, merita traita o viata de durere constanta, nesomn, agonie, tristete, inutilitate si stare vegetativa?

4. Pedeapsa cu moartea sau inchisoare?

Pe tot parcursul Antichitatii si a Evului Mediu, cu mici nuante legate de diversele organizari politice si stratificari sociale, societatile si-au alcatuit sistemul de legi dupa regula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", ceea ce se traducea si prin "o viata pentru o viata". Cel care lua o viata, trebuia sa plateasca, la randul sau, cu cea proprie. Intrebarea care se impune este daca societatea moderna a evoluat suficient de mult incat pedeapsa cu moartea sa fie abolita. O alta intrebare legitima ar fi aceea daca pedeapsa cu moartea este cu adevarat justa, daca foloseste evolutiei sociale sau este un procedeu barbar. Cand este condamnarea la moarte justificabila? Se impune in cazul unei omucideri accidentale? Dar unei crime in masa? Cine decide cand ar trebui sa se aplice o asemenea pedeaspa si cand nu?

5. Avort sau pro-viata?

Are o femeie dreptul sa isi controleze propriul trup, astfel incat sa puna capat unei noi vieti care ii creste in pantece? Care este momentul in care un fetus poate fi considerat viu, iar avortarea sa o crima? Ce se intampla daca o femeie ramane insarcinata in urma unui viol si poarta in pantece un copil pe care, evident, nu si l-a dorit? Acea viata este menita sa existe, are valoare? Mai mult, merita adus pe lume un copil al carui viitor handicap, identificat la ecograf, i-ar transforma intreaga viata intr-un chin si intr-un sir nesfarsit de suferinte? Pe de alta parte, nu avem nicio certitudine daca suntem inzestrati cu suflet sau nu. Daca da, atunci viata este dorita de Dumnezeu si, intr-o asemenea situatie, cine suntem noi sa decidem in locul Lui?

6. Oul sau gaina?

Este, practic, o versiune mai plastica si mai amuzanta a vesnicei opozitii dintre evolutionism si creationism. Dezbaterea "Cine a fost primul? Oul sau gaina" a staruit peste secole mai ales pentru ca se intreaba daca animalele au evoluat si apoi s-au reprodus sau au eclozat direct? Pentru filosofii antici, discutia despre primordialitatea oului sau a gainii evoca in general intrebarea referitoare la cum au inceput viata si Universul in general; cauza si efectul. Intrebarea ar putea fi reformulata astfel: Cine a venit primul, X care nu poate aparea fara Y, sau Y care nu poate aparea fara X? In budism, dar si unele culturi mezoamericane (azteca, mayasa) exista convingerea existentei unei ciclicitati a timpului, cu ere repetitive. Aceasta perspectiva asupra timpului ofera un raspuns diferit pentru intrebarea "cine a fost primul", mai ales atunci cand este invocat conceptul Eternei Reintoarceri: timpul se repeta etern si, ca atare, nu exista un "prim" in eternitate si nu exista creatie.

7. Credinciosi versus atei

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au imaginat, au crezut in si au incercat sa dovedeasca existenta unei Fiinte superioare, supreme si atotputernice, care sta la baza crearii omului, a lumii si, in general, a tuturor lucrurilor. Cele mai multe sisteme religioase pornesc de la evidenta relevata a existentei lui Dumnezeu si a faptului ca mai exista si viata dupa moarte, un loc unde sufletele oamenilor ajung dupa ce murim. In general, credinciosii - unii sinceri, altii mai sceptici, dar care incearca sa se autoconvinga de acest adevar nedemonstrabil - gasesc in credinta confort si refugiu, dar mai ales o explicatie si un sens pentru toate care se intampla in viata lor, cu bune si cu rele. Pe de alta parte, ateii cauta aceeasi explicatie si acelasi sens intr-o serie intamplari de natura stiintifica, observabila si demonstrabila. Pentru ei, aparitia vietii a fost "un accident" - rezultatul unor reactii chimice si legi fizice, iar evolutia speciilor si aparitia omului au avut loc datorita schimbarii diverselor conditii naturale de pe planeta noastra. Cine are dreptate?

Si pana la urma, sincer nu cred ca conteaza in viata asta mizerabila, parerea unui om sarac, unui om care poate nu are ce sa puna maine pe masa, a unui batran care are o pensie de mizerie sau a unui tanar ce are o alocatie de *****, conteaza parerea celor bogati, nu conteaza parerea unui roman care e plecat in strainatate ca sa isi faca un viitor, nu conteaza parerea unui bulgar sau a unui filipinez, insa conteaza parerea unui american, sau a unui german, nu conteaza parerea unui orfan, a unui cersator sau a unui boschetar, conteaza parerea unui copil de bani gata, a unui bancher, al unui milionar, pana la urma suntem cu totii oameni, traim cu toti, respiram acelasi aer, doar ca unii dintre noi au mai mult noroc si alti mai putin, alti au bani, alti lucreaza din greu ca sa aiba bani pentru traiul zilnic. Suntem cu totii muritori si nu luam cu noi averi, suntem un ciclu continuu, suntem o piesa dintr-un puzzle, ca chestie, sti cumva care era numele stra-stra-stra-strabunicului tau? Esti urmasul lui, ar trebuie sa stii, sau poate ca nu. El poate a fost interesat sa faca ceva pentru urmasii lui, el poate a asigurat viitorul urmasilor lui, el poate a rabdat multe pentru a face ceva in viata, pentru a lasa ceva in urma, ... si? si tu? ... nici nu mai stii cum il cheama, trist, dar adevarat. Noi, cei care inca traim pe acest pamant, adunam bani prin tari straine, mergem acasa si facem casa, sa ramana urmasilor nostri, nu zis ca e un lucru rau, dar peste 100 de ani, e ca si cum nu am fi existat, e trist dar adevarat, suntem o piesa de puzzel. Viata e cruda cu unii si prea buna cu altii, cine stie, (o alta discutie in contradictoriu, despre sufletul omului) poate inainte sa venim in aceasta viata, poate am avut alta viata, poate am gresit cu ceva si poate acum, noi cei saraci, ne tragem pacatele din alta viata, sau poate ca Dumnezeu ne incearca, dar cata lume a fost pe acest pamant si a suferit doar, sa ne gandim la un sarman om, care s-a nascut cu un handicap, traieste vre-o 20 de ani, in care sufera, apoi moare. Credeti ca ajunge in rai? Poate, nu stie nimeni sigur. Dar, ... de ce a trait pe acest pamant? ... cu ce a gresit sa sufere atata? Viata e nedreapta si poate doar noi o putem schimba, in unele sensuri, nu putem vindeca oameni, nu suntem Dumnezeu, nu ne putem da viata unui om ce nu mai are zile, dar putem da un ban unuia care chiar are nevoie de el, putem da o farfurie de mancare unuia care chiar are nevoie de ea. Inchei aici, as putea continua, dar cred ca as scrie gandurile mele pana maine si tot nu as termina, ... si la ce folos? poate ca citesti din pura curiozitate. ... apoi mergi mai departe survoland alte bloguri mai interesante, apropo, ai gasit ceva interesant in aceste ganduri? Te schimba cu ceva aceste ganduri? Nu stiu daca pe unul din 100 ii schimba cu ceva. Cati dintre noi nu sau pus seara in pat cu gandul ca de maine va fi mai bun?! Si cand te-ai trezit? Ai fost mai bun? Adevarul este ca NU.